Jurnalism cu S

In preajma zilei lui de nastere, Radu Chirita si-a facut un cadou la care se gandea inca din 2014. A depasit teama de necunoscut si si-a deschis, la 34 de ani, un aprozar in apropriere de Primaria Sectorului 1. Spatiul din Bulevardul Nicolae Titulescu nr. 88, unde din iarna functioneaza Aprozar La Strada , a fost ocupat inainte de un fast-food  care nu avea foarte multi clienti, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva locuitorii zonei sunt mai receptivi in a savura legume si fructe decat o saorma cu de toate. Radu spune ca a ales acest bulevard destul de minutios. Trebuia sa indeplineasca cateva criterii bine stabilite, cum ar fi: trafic pietonal, vizibilitate stradala si sa fie in proximitatea locuintelor, de preferat blocuri mari si inalte :-). Intamplator sau nu, Radu Chirita a copilarit intr-un bloc comunist, care avea la parter un aprozar. In 2014, s-a gandit pentru prima data sa deschida un astfel de business insa, frica, teama de necunoscut l-au determinat sa-si

Dara, anticipând întrebarea “Doriți pungă?” a casierei de la Mega, își mișcă buzele și se aude un “nu”. În geanta ei e mereu loc pentru micile cumpărături. Încearcă să mănânce sănătos și moderat, dar și să aibă o atitudine prietenoasă cu mediul: mergea pe bicicletă până când i-a fost furată din scara blocului, iar acum chiar și pe distanțe lungi merge pe jos și colectează selectiv resturile menajere pe care le depozitează în pubelele speciale din apropierea locuinței ei. Pe Dara nu am suspectat-o niciodată că ar face lucrurile astea pentru că vrea să fie în trend. Mai sunt oameni ca ea? Categoric, iar un studiu demonstrează asta: Aproape trei sferturi dintre români refolosesc pungile de cumpărături, arată un studiu realizat de compania iSense Solutions. În acelaşi timp, 64% dintre români participă într-un fel sau altul la reciclare, iar 42% dintre ei declară că înlocuiesc mașina sau transportul în comun cu bicicleta sau mersul pe jos de câte ori au ocazia. De asemenea, maj

Dacă mă uit la seriale descărcate de pe Torrenti ? Sunt atât de atehnic, încât nici nu știu dacă am scris corect cuvântul. Am vizionat, în avanpremieră, primele două episoade din “Căutări misterioase”, serialul nou de comedie neagră pe care îl va difuza TNT în primăvara aceasta , iar primul impuls este să vă rog să mă învățați cum să folosesc torrenții pentru că simt așa o nerăbdare (nu mă luați în serios, vă rog!). “Binging” cu seriale nu am făcut niciodată, așa că promit să stau cuminte, să îmi păstrez obiceiurile sănătoase și să aștept următorele episode care vor fi transmise săptămânal, în fiecare duminică, de la 21:05. Legătura mea cu umorul negru? Îmi voi aminti mereu întâmplarea unui prieten care a fost invitat de Doina Levintza acasă la ea, iar amicul, din politețe, i-a adus flori. Soțul designer-ului, Dan Coma, văzându-l pe musafir cu buchetul în mână a întrebat cât se poate de natural: “A murit cineva?” Prietenul s-a înroșit tot și i s-a părut nepotrivită gluma. Eu a

O sală micuță de la Casa ONU din Primăverii era de dimineață plină de jurnaliști. Cameramani, reporteri, oameni de radio veniseră să-l vadă pe Horia Tecău semnând numirea sa ca ambasador național UNICEF. În rândul doi, un loc liber pe scaun, între două doamne. Pe perioada evenimentului, am schimbat câteva zâmbete prietenoase cu persoana din dreapta mea, spunându-mi în gând ca la sfârșit să îmi înving timiditatea și să schimb cu această doamnă elegantă câteva impresii. Și bine am făcut. Deși nu discuția mea scurtă cu această persoană este subiectul materialului, am aflat de la ea că face parte din staff-ul lui Horia Tecău. Am întrebat-o cum este să lucreze cu Horia și mi-a răspuns că îi este foarte ușor deoarece sunt prieteni foarte buni. I-am spus și eu că îmi plac postările lui de pe Instagram, iar replica doamnei a fost că Horia își întreține singur contul de pe acea rețea de socializare și că nu și-a dorit un PR-ist care să facă asta în locul lui. Mi-am luat la revedere de la e

Acum șase ani trăiam, în urma unui concurs pe care l-am câștigat, o experiență de cinci stele, la Cannes. AFI Cotroceni desfășoară în București, cu ocazia Sărbătorii de Paști, o campanie prin care clienții pot deveni VIP, însă de dragul amintirilor mai întâi vă voi vorbi despre ce a însemnat pentru mine experiența din 2011 pentru a vă demonstra că aceste concursuri pe bune . Timp de 24 de ore am avut ocazia unica de a fi in centrul mondial al filmului, Festivalul de la Cannes, aflat in acest an la cea de a 64-a editie.    Atentie! Motor! Actiune! Miercuri, 17 mai 2011, ora 12:00. Am aterizat pe aeroportul din Nisa, unde am fost intampinati de palmieri si 23 de grade C (temperatura marii - 15 grade C). Am fost condusi la Hotel Martinez - unul dintre cele trei perle ale Cannesului - cu noul Renault Latitudine, masina oficiala a festivalului. Prima impresie placuta a fost excelenta engleza a soferului nostru francez. Dupa un drum de o jumatate de ceas pe care l-am facut in

Într-o casă veche din zona Kogălniceanu, prin 2010, se aduna tot felul de lume. Se asculta muzica de petrecere a Loredanei, se bea bere la doi litri și se consuma multa cafea, iar hainele ne miroseau mereu a fum de țigară. Când ni se făcea foame, Mădălina ne pregătea ficăței de pui pe care îi cumpăra de la magazinul din rond. Nu mai țin minte cu ce îi mâncam, dar era tot ce aveam și ne bucuram să împărțim cu toții ce găseam. În urma noastră, rămâneau teancuri de vase murdare. În una dintre aceste seri, a apărut cu vin de țară la braț un el pe care nu îl mai văzusem până atunci. Mădălina ni l-a prezentat ca fiind un prieten de al unui prieten care e timid la început, dar cu un umor mare după ce oamenii îi devin familiari. El nu impresiona cu nimic, poate chiar avea o privire ștearsă și era slab mort, dar vinul ăla de țară a curs până când nu a mai rămas nici un strop. La un moment dat, el îi cere Mădălinei hainele pe care le ținea la ea și se face nevăzut în baia mare pentru u

Mișcarea, dansul și experimentul sunt cuvintele-cheie ale festivalului de arte performative „News from Polska”, găzduit până la 9 aprilie 2017 de CNDB. Cea de-a treia ediție a evenimentului, curatoriată de Larisa Crunțeanu, îi aduce la București pe cei mai interesanți creatori polonezi ai tinerei generații. „News from Polska” revine pe scena CNDB în seara de joi, 6 aprilie, de la ora 19.30. În cadrul performanceului său „Richard. Un trup din furie”, artistul Piotr Wach realizează o analiză a personalității lui Richard al III-lea și se inspiră din piesa lui William Shakespeare și din „Anul lui Richard” al dramaturgei spaniole Angélica Lidell. Suntem invitați apoi să petrecem serile de 7 și 8 aprilie undeva între o sală de gimnastică, o biserică și o corporație. Așa descrie Marta Ziółek universul futurist în care se desfășoară spectacolul „Make Yourself”, în care ea performează alături de alți 6 coregrafi și o cântăreață, iar corpurile și vocile personajelor se abandonează une

Durata în care faci traseul din parcul de aventură indoor AFI Aventurier este, în medie, de 40 de minute și echivalează cu energia consumată în două ore la sală. În plus, punctul cel mai înalt din traseu este la 26 de metri, comparabil cu înălțimea unui bloc de nouă etaje. Probabil că acestea au fost argumentele pentru a găzdui antrenamentele membrilor Corpului Național al Polițiștilor. Aceștia vor putea folosi, începând de azi, baza AFI Aventurier pentru antrenare, tonifiere, exerciții specifice, dar și pentru a se recrea cu întreaga familie. AFI Aventurier, din AFI Cotroceni, a fost deschis în luna septembrie a anului trecut și cuprinde trasee cu diferite grade de dificultate, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Pe lângă aceste trasee, parcul de aventură mai dispune de o pânză de păianjen, precum și o tiroliană care măsoară 110 metri liniari. Antrenamentele din parcul de aventură sunt supervizate de alpiniști cu experiență.

Când vrei să vezi cât mai mult, să trăiești cât mai mult, să fugi de problemele sâcâitoare din mintea ta evadând în artă, e posibil să nu mai ajungi să te bucuri cu adevărat de ceea ce se întâmplă pe scenă, să ai reacții întârziate la acțiune și grija cea mai mare a ta e să nu îți sune telefonul de serviciu în timpul actului artistic, deși tu știi că l-ai pus pe Mute. Însă sunt spectacole-eveniment pe care dorești să le trăiești. Spectacole la care merită să vii cu o jumătate de oră mai devreme ca să observi forfota dinainte de începere, ținutele spectatorilor, jocul vânzătorilor de iluzii celor care nu au apucat bilete… Construit într-o simetrie absolută, despre iluzia îmbătătoare a puterii, ura distrugătoare și magia iubirii, spectacolul trupei NOISM -„La Bayadere – Țara Iluziilor” – a avut loc pe scena Teatrului Național București. Spectacolul din cadrul Întâlinirilor JTI începe cu lumina aprinsă, iar cei care nu mai sunt apar discret, parcă fără a-și dori să tulbu