Jurnalism cu S

Marți seară m-am așezat pe-o bancă în Grădina Icoanei (locul meu și al lui Pis din studenție) pentru că voiam să analizez momentul plin de normalitate pe care l-am trăit într-una dintre Farmaciile DONA din Piața Romană. Din vara lui 2012 merg lunar după rețete și caut să-mi iau medicamentele din lanțuri diferite farmacii. Aseară am dat peste un tânăr farmacist care nu mi s-a părut nici vânzător, nici expeditiv. M-a întrebat cu diplomație cum îmi merge cu tratamentul pe care-l iau, eu m-am plâns despre limitările pe mi le dă, dar că asta e situația și da, sunt împăcat. Pe lângă, ne-am conversat despre politică și mediul de lucru. Tizul de la Dona m-a sfătuit să nu beau alcool (deh, sunt pe bere 0% de aproape opt ani) și nici suc de grapefruit sau să mănânc acel fruct. Dovezi de normalitate, de empatie și de profesionalism. Lucruri rare, dar absolut firești, îți fracturează mintea și te fac să te așezi pe o bancă din București. Sursă foto:  https://pixabay.com/ro

Citisem la un moment dat, pe Facebook, că unei persoane îi este indiferent dacă ceilalți vor merge la vot sau nu… Asta era în primul rând, însă dacă parcurgeai rândurile următoare, autorul o dădea bine spre final și am apreciat acest artificiu. Mi-e indiferent dacă veți merge la cinema să vedeți “Cap și Pajură”, dar mi-ar părea rău să nu-i dați o șansă doar din pricina faptului că pe afiș apare și “Marele” Salam. Eu prefer mezelurile de la Cris-Tim (da, da, toate au E-ur i, dar mi le asum, așa cum fac și cu pachetul ăla de țigări zilnic), iar în materie de muzică, ascult de toate, deci și muzică pentru snobi, și muzică de pe-tre-ce-re. În încheiere, un pupic, La Revedere! P.S. 1: Filmul are un P.R. bun, în persoana lui Cătălin Anchidin. Îi mulțumesc că nu face parte din breasla celor care te bat la cap să scrii forțat despre lungmetrajele pe care alege să le promoveze. Când scrii din obligație, scrii prostii. P.S. 2.: “Cap și Pajură” îl are în distribuție pe actorul Alex