Daniel Blake, un tâmplar din nord-estul Angliei trecut bine de prima, dar și de a doua tinerețe, are un atac de cord. El se trezește în situația ingrată de a avea nevoie, la doar 59 de ani, de asistență socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obține acest ajutor, o întâlnește pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamiliști, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanță. Am în minte un exemplu îngrozitor despre cum se comportă cei din comisiile de handicap cu beneficiarii lor în timpul evaluărilor, însă nu ar fi cinstit față de prietenul care mi-a povestit situația să o fac publică. Inumanul are alte valențe. Și despre asta este vorba în I, Daniel Blake (2016), cel mai recent film al regizorului Ken Loach și câștigătorul Palme d’Or, Cannes 2016 . A intrat weekend-ul acesta pe ecranele din România și este distribuit de Independența Film . Asociația ActiveWatch a susținut campani...