De cele mai multe ori ne abandonăm dorințele. Când te dumirești pe ce lume ești, apar visele și ușor-ușor îți imaginezi cum va decurge viaț a ta. Anii trec și îți dai seama că unele lucruri se pot îndeplini, iar altele cu mult, mult efort. Învățăm să luptăm p entru dorinț ele noastre și avem un imbold de a găsi soluții. Renunțăm să s tăm mici ș i îndrăznim să facem un pas lateral. Alteori, părea mult mai simplu. Ca în a dolescență . Nu existau atâtea temeri. Și știam să spun articulat, în limba română, ce îmi doresc. În liceu, ne-am mutat într-un cartier în care copiii de vârsta mea înjurau des și erau agresivi. Eram mic de statură și pricăjit și astfel că deveneam cu ușurință ținta răutăților celorlalți colegi. Nu neapărat din clasa mea. Mă înțelegeam bine cu colegii mei, însă copiii mai mari mă luau în balon. Când cineva se lua de mine știam să c...