“Pot deschide laptop-ul câteva minute? Îmi datorez câteva explicații la urarea de <<Somn ușor! Sfooor!>> pe care i-am spus-o lui Răzvan pe la ora 22:00, atunci când cetățenii (așa cum îi numea Raluca Ruxandra pe vecinii noștri în ale căror case nu pâlpâiau nici beculețele de la routere, nici măcar lămpi de veghe sau televizoare) se duc în lumea viselor cu speranța unui mâine mai calm, mai puternic și mai așezat, care să șteargă cu buretele și câteva picături de Fairy un azi prea ondulat, prea plin ca un lapte dat în fiert (ador pojghița aceea la fel de mult ca pe grișul prins de oală pe care îl râcâiam cu lingura). Dar și conservele de la comunitatea Taize erau delicioase. Am avut șansa, prin gratitudinea Sorei Maria și a Sorei Maria, să ajung la două Întâlniri de Iarnă ale Comunității Taize. Prima, la Budapesta, când încă eram licean, unde am învățat încă din tren că o gaură de cercel în ureche se acoperă mai ușor și doare mai puțin decât se dă (Codruța, dacă mai ții...