-
a, cine, femeie, ăla?
ăla
a înnebunit!
de
la atâta școală.
(prea
multă carte strică)
de
la atâta muncă
(așa-i
trebuie dacă voia să ajungă șef! venea pe-aici și făcea figuri! păi să nu-l
trăsnești?!)
de
la atâta singurătate
(dormi
cu mine în seara asta?)
de
la necazuri în dragoste
(te
rog, nu-mi da papucii. nu voi mai da în tine)
după
ce i-a murit cineva din familie
(oare
ce-o să se întâmple când nu-mi voi mai vedea părinții?)
de
la atâtea păcate
(tinere,
nu e creștinește ceea ce faci!)
de
la atâția nervi
(de
mic avea crize și nu știam cum să-l liniștim. am crezut că e el mai sensibil)
de
la alcool
(să-mi
dea energie)
de
la porcăriile alea pe care le fumau cu toții
(el
mi-a dat, eu am luat)
de
la lipsa somnului
(dormi!
chiar trebuie să dormi! o să te arzi!)
-
așa i-a fost scris
(soarta
nu o schimbi)
-
să meargă la biserică să-și ceară iertare. să-i citească părintele din sfânta
scriptură
să
meargă să se interneze la Obregia
-
nu-l vrem aici.
nu-i
un om normal.
o
să înnebunim și noi dacă stă printre noi.
într-o
zi o să ne dea cu o bâtă-n cap.
-
Știam eu că nu o să faci față.
du-te!
aici nu avem nevoie de oameni ca tine.
Dialog imaginat de Mihai Știrbu / Micaela De Carrera
Comentarii
Trimiteți un comentariu