Într-o casă veche din zona Kogălniceanu, prin 2010, se aduna
tot felul de lume. Se asculta muzica de petrecere a Loredanei, se bea bere la
doi litri și se consuma multa cafea, iar hainele ne miroseau mereu a fum de
țigară. Când ni se făcea foame, Mădălina ne pregătea ficăței de pui pe care îi
cumpăra de la magazinul din rond. Nu mai țin minte cu ce îi mâncam, dar era tot
ce aveam și ne bucuram să împărțim cu toții ce găseam. În urma noastră,
rămâneau teancuri de vase murdare.
În una dintre aceste seri, a apărut cu vin de țară la braț
un el pe care nu îl mai văzusem până atunci. Mădălina ni l-a prezentat ca fiind
un prieten de al unui prieten care e timid la început, dar cu un umor mare după
ce oamenii îi devin familiari.
El nu impresiona cu nimic, poate chiar avea o privire
ștearsă și era slab mort, dar vinul ăla de țară a curs până când nu a mai rămas
nici un strop. La un moment dat, el îi cere Mădălinei hainele pe care le ținea
la ea și se face nevăzut în baia mare pentru un timp. Râdem, glumim până când
după ușa care despărțea holul și sala de baie se aude o voce suavă:
-
Eu o vreau melodia aia a surorii mele, Cher, Do you believe in love. Și nu ies de
aici până când nu primesc aplauze!
-
Soro, hai să te vedem!, o încurajează Mădălină.
Dacă nu aș fi fost de la început în casă, aș fi crezut că o
fată a stat ascunsă în toată perioada asta în baie. Purta o bluză înflorată,
decoltată, și o pereche de șalvari. Părul îi era acoperit de un batic și ochii lui
căprui erau acum creionați.
Ne
întinde măna să i-o pupăm în timp ce cu cealaltă ține un mop:
-
Micaela de Carrera! Enchante.
Pe muzica lui Cher, Micaela e o divă cu mopul în mână:
-
M-a făcut mama spălătoreasă, ce p... mea!
Micaela de Carrera mi-a dat în bobi, mi-a citit în cafea,
m-a descântat de deochi – practici la care se pricepea nativ ori harul bunicii
ei materne, care era romă, s-a transmis genetic. Iar de două ori, pentru a-și plăti chiria,
dar și pentru a se simți dorită, a încercat să vadă dacă e în stare să își
vândă trupul.
Când devenea serioasă,
mereu îmi spunea despre visul ei de a ajunge în oricare dintre septembrie la
Bruxelles pentru a participa la Săptămâna Debutantelor într-un club de Drag
Queen, Chez Maman. Dar îi lipsea
curajul, iar ținutele ei, spunea ea, nu se ridicau la nivelul celor cu care ar
fi trebuit să intre în competiție.
Jesus, băiatul din rolul principal din filmul VIVA care își
dorește să devină o stea într-un micuț bar de drag queen, mi-a amintit de
povestea Micaelei. Și am plâns.
“Am vrut să spun o poveste în care putem găsi lumină într-un loc
întunecat și ceea ce este perceput ca slăbiciune se transformă în putere.”, a mărturisit regizorul VIVA, Paddy Breathnach, filmul fiind o coproducție Irlanda-Columbia.
Din 7 aprilie 2017 filmul este
distribuit în cinematografele din România de FREEALIZE.
VIVA a fost proiectat în avanpremieră
extraordinară la București la finalul anului trecut, în cadrul festivalului
PELICULA – LATIN AMERICAN FILM & EXPERIENCE.
VIVA a fost propunerea Irlandei la
Premiile Oscar de anul acesta.
Urmărește JurnalismCuS pe Facebook
Urmărește JurnalismCuS pe Facebook
Comentarii
Trimiteți un comentariu