- Câți ani aveți?
- 22.
Zâmbește şi își dezvăluie dinții perlați.
Cu 20 de minute mai devreme:
Pasagera de cu două rânduri mai în spate strigă:
- Avem nevoie de ajutor aici!
Dormeam ca să nu mă sperii.
Dormeam ca să nu empatizez,
Ca să nu mă apuce şi pe mine.
E al treilea atac de panică al fetei de 22 de ani.
Prietena fetei are părul scurt blond şi își ține ochelarii de soare pe cap.
Luminează cu ochii tot rândul 12.
Are un pahar în mâini şi nu știe ce să facă cu el.
Poate îi e să nu ude scaunul de la tremuratul fetei de 22 de ani.
- Te țin de mână. Respiră tare.
- O doamnă îi întinde prospectul unei cutii galbene.
- Să o relaxăm cu cannabis!, mormăie cineva.
- I-a fost rău și pe aeroport!
- Mai avem o o oră și jumătate până la București.
Poate e deocheată.
Hai, Micaela, Re Major:
- Fecioara Maria, Roagă-te pentru noi!
Râde, râde fata! Mă întreb cum va fi până la aterizare cu
Blue Air...
AIR!
AIR!
Poem de Mihai Ştirbu / Micaela De Carrera (London-Bucharest)
Comentarii
Trimiteți un comentariu