Au trecut câteva seri de la premiera spectacolului de teatru "Pescărușul" de la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti.
N-am zis nimic despre cum mi s-a părut pentru că nimicul nu mă încetățenește să fac asta.
Poate îmi veți spune că Facebook ne-a pus tuturor câte un microfon în față, iar ecranul ne este pupitrul de știri.
Atunci, pe scurt, pentru cei interesați:
S-a ieșit din sală? Da. Poate pentru a merge la toaletă (durează două ore și jumătate, fără pauză) sau poate din timiditate/pudicitate (hehe).
S-a comentat? Da (m-am bucurat și eu de această libertate).
Am rămas uimiți de decorul existent sau de lipsa lui? Da. E nemaivăzut, iar muzica te pune să îi dai de muncă Shazamului.
S-a jucat bine? Da. De la mic, la mare.
Avem teatru european în România? Da. Doar că mi se pare că Eugen Jebeleanu vine, cum vorbeam cu Răzvan, și continuă munca independenților noștri care deja montau în România în manieră vestică. Felicitări întregii echipe!
Am rămas la final cu întrebări la care nu știu răspunsurile (ăsta e unul dintre rolurile artei) și extaziat de cât de bine sună replicile actorilor în maghiară și germană.
R.I.P. TNB! Ave TNB! (veți vedea de ce).
Interesați-vă de bilete din timp. Se dau ca merdenelele de la Victoriei.
Foto: Constantin Simon.
Comentarii
Trimiteți un comentariu