Spectacolul Pădurea
Spânzuraților, în regia lui Radu Afrim, se joacă în continuare la TNB, iar
printre spectatori se regăsesc foarte mulți tineri, de la liceeni, la studenți
și tineri profesioniști.
Deși montarea lui
Afrim nu înlocuiește lectura romanului lui Liviu Rebreanu, cred că unul din
meritele sale e că declanșează în privitori curiozitatea de a citi sau a reciti
Pădurea Spânzuraților.
Prin elemente
vizuale contemporane, e posibil ca spectacolul să ne molipsească de un
patriotism sincer și simplu, care nu deranjează și nu impune nimănui calea cea
adevărată. Dispare acel “doar așa îți poți iubi țara și semenii!”.
Înțelegând timpul
personajului principal, Apostol Bologa, ajungem să observăm că poate nu multe
s-au schimbat în prezentul nostru, în afară de armele folosite. Tot ni se face
dor de ai noștri, oamenii tot se îndrăgostesc, tot suntem trădați, tot luptăm și
încearcăm să supraviețuim. Mult mai greu de trăit e sentimentul când românii
întorc armele tot câtre români.
În trei ore și zece
minute, plus o pauză sau fără, ne trăim povestea pe scena mare a Teatrului
Național. Pentru mai multe informații legate de reprezentații, urmăriți
site-ul: https://www.tnb.ro/ro/padurea-spanzuratilor
Închei acest text
prin a transmite Felicitări actriței Natalia Călin, pentru interpretarea rolului
Doamnei Bologa, regizorului Radu Afrim, actorului Alexandru Potocean, tuturor care
au lucrat la acest spectacol și TNB!
Foto: Adi Bulboacă.
Editor online:
Mihai Știrbu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu