Jurnalism cu S

Dup ă proiec ț ia filmului de debut al lui James Pillion, Departe de tine / Far from here , am vrut să îi spun regizorului câteva cuvinte. Am îndrăznit lucrul ăsta pentru că e tânăr (nu știu care dintre noi doi e mai bătrân), iar în timpul declarațiilor pentru presă a fost prietenos, deschis și ușor timid. James m-a întrebat cum mă cheamă, iar atunci am simțit să-i vorbesc din postura spectatorului care nu caută nod în papură și nici greșeli de montaj sau traduceri nepotrivite – nu că ar fi fost cazul -, ci doar deschis să vadă un film despre relații. Relația de cuplu, relația cu mama, relația cu fratele, cu editorul, cu șeful… “I got tears in my eyes, James” – a fost primul lucru pe care l-am articulat dup ă ce m-am prezentat. Pentru că Maria Dinulescu și Jonathan Ahmadi, personajele principale, dau valoare poveștii scrise de către Pillion după experiențe personale. În spectacole și în filme, muzica are un rol special, însă artiștii au grijă ca aceasta să nu fure din moment....

Întâlnirile JTI vor găzdui, în București și Sibiu, cea mai importantă companie niponă de dans contemporan .  „Noism” a fost înființată în 2004 de artistul Jo Kanamori, și urmărește tradiția dramatică europeană. Începând cu 2007, compania a avut reprezentații în 11 orașe din opt țări și a fost onorată cu Premiul Asashi Performing Arts în 2008, pentru prezentarea lucrării „ Nameless Hands – house of dolls” . Astăzi, „Noism” continuă să fie apreciată și recunoscută drept cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan. Jo Kanamori, Director Artistic al „Noism”, a studiat cu Maurice Bejart la Școala-atelier Rudra Bejart din Lausanne. A interpretat lucrări în cadrul Teatrului de Dans Olandez, Baletului Național al Operei din Lyon și Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. „Noism” va prezenta pe 30 martie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Național din București spectacolul „ La Bayadere – Țara Iluziilor” , o poveste transmisă ...

Inspirat de fenomenul global al fanatismului religios în rândul tinerilor, dar și de evenimentele din țara sa, unde Biserica Ortodoxă, sub regimul lui Vladimir Putin, a căpătat un rol esențial în politică, educație și societate, regizorul Kirill Serebrennikov a preluat piesa germană Martyr , de Marius von Mayenburg, și a adaptat-o pentru Rusia. Contextul este similar cu cel din România, unde Biserica Ortodoxă se implică în toate aspectele importante ale vieții politice și sociale. Protagonistul este un tânăr care caută și găsește în versetele Bibliei răspunsuri pentru furia care se acumulează în el și pentru senzațiile puternice și derutante care însoțesc adolescența. Ce pot face părinții, profesorii și societatea, în general, când un tânăr devine radical, indiferent de religie?, este una dintre întrebările importante pe care le lansează filmul. „Era o vreme când valuri de adolescenți sfidători își afirmau independența intelectuală în fața părinților rupându-se de religie. Astăz...

După câteva experiențe personale negre și o problemă de sănătate care revine în prezent după bunul-plac, a început să încolțească în mintea mea scenariul de a nu ajunge pe străzi. Gândul ăsta îl vedeam îndepărtat, undeva la bătrânețe când o voi lua definitiv razna, iar părinții mei nu vor mai trăi. Teama de a ajunge un om al străzii a avut-o și Laurențiu Garofeanu ( cel din dreapta din fotografia de deschidere) în timpul studenției lui la București când a intrat în contact și s-a împrietenit cu doi bărbați care, deși avuseseră vieți pline, acum cerșeau și trăiau sub cerul liber. Laurențiu este regizorul și fotograful din spatele campaniei sociale “ It could be you ”, lansată sub forma unui film documentar și o expozitie fotografică, în cadrul Festivalului One World România din acest an, care a avut ca temă frica . “Frica este în noi, există, o avem din naștere, frica o avem instinctual. Unele frici ne sunt induse, prin media, prin mentalități, prin Biserică… și atunci depin...

Earth Hour a apărut ca un răspuns la o întrebare simplă: cum îi putem determina pe oameni să conştientizeze schimbările climatice? Replica a venit de la WWF Australia, concretizată într-o campanie care promova un gest pe cât de simplu, pe atât de puternic: stingerea luminilor. Se întâmpla pe 31 martie 2007, la Sydney, când două milioane de case şi sedii de companii australiene au stins luminile timp de o oră. Ora Pământului. În 2008, 50 de milioane de oameni au ales să celebreze Earth Hour. În 2010, 4.500 de orașe din 128 de ţări au participat la Earth Hour pe 27 martie, campania  devenind, astfel, cea mai mare acţiune de mediu din toate timpurile. În prezent, comunitatea de susţinători Earth Hour a atins 2 miliarde de oameni, din peste 7.000 de oraşe, din peste 152 de ţări. Discovery Channel România se alătură celei mai mari mișcări de mediu din istorie, Earth Hour (Ora Pământului), inițiată de World Wild Fund for Nature (WWF) și sărbătorită la nivel global în ultima sâm...

România este îmbrăcată în zeci de tonuri de gri, moștenite din epoca comunistă, când totul era liniar. Mii de blocuri au fost construite atunci, care acum dau orașelor o notă tristă. Cel mai bun exemplu în acest sens este Bucureștiul. Duminica aceasta, de la ora 18:00, Paul Angelescu, corespondent special Știrile Pro TV, ne propune o incursiune în frumos și aduce în prim-plan designeri și arhitecți români tineri, care își doresc să schimbe la față această țară. Vedem proiecte premiate la concursurile de arhitectură din România și de peste hotare. Paul le va face cunoștință telespectatorilor cu noul val de tineri designeri și arhitecți români, care se află în spatele acestor proiecte. „Este o scurtă radiografie a problemelor ultimilor 27 de ani. Cu timpul ne-am mai rafinat gusturile. Internetul și călătoriile în străinătate ne-au ajutat să ne dezvoltăm cultura vizuală. Am început să prețuim spațiile primitoare și clădirile ridicate corect, cu gust. A apărut și un nou val de...

Un film bun inspiră o schimbare. De aici a pornit și inițiativa Grand Cinema & More de a recrea Biblioteca Bestiei, din Beauty and the Beast, și a o dona unor școli și licee care au nevoie de ea.   Odată cu lansarea filmului, cu Emma Watson și Dan Stevens în rolurile principale, în cafeneaua cinematografului va fi amplasată, începând cu data de 17 martie, o bibliotecă goală, amintind de biblioteca pe care Bestia i-o dăruiește lui Belle. Cu mesajul Cărțile pot deschide lumi nebănuite. Ajută un copil să le descopere! ,   vizitatorii vor fi invitați să doneze o carte și să umple, astfel, rafturile bibliotecii. Odată completă, aceasta va fi donată Școlii Gimnaziale Smaranda Dumitru Roman, Vizurești, județul Dâmbovița, Școlii Gimnaziale Ciocănești, județul Dâmbovița și Liceului Tehnologic Tărtășești, județul Dâmbovița. „Ne bucurăm când reușim să transformăm un film pe care îl așteptam de mult în prilejul unei campanii prin care să oferim ceva unei comunități. Să f...

17 martie este ziua în care milioane de „pinturi” se ciocnesc, de la Dublin la Dubai, din Londra la Lima, din Paris la Sydney sau Stockholm - oriunde pe glob, cuvântul de bază al zilei de 17 martie este: „ sărbătoare”. Legătura dintre St.Patrick și Guinness ţine de moştenirea culturală a Irlandei și este întărită de faptul că această bere promovează buna-dispoziție și prietenia, oferind prilejul potrivit pentru reuniunile între prieteni și sărbătorirea valorilor comune. Povestea berii începe în anul 1759, când Arthur Guinness a achiziţionat fabrica de bere St. James’ Gate din Dublin, Irlanda. În fiecare an, diverse obiective turistice din diferite colţuri ale lumii sunt luminate în verde cu prilejul St. Patrick’s Day. Anul acesta, One World Trade Center din New York, primăria Londrei şi turnul Heron, precum şi Plaça de Catalunya din Barcelona şi Cloth Hall din Ypres au răspuns pozitiv iniţiativei Tourism Ireland. De asemenea, în Irlanda se respectă tradiţia celebrului festival...

De cele mai multe ori ne abandonăm dorințele.  Când te dumirești pe ce lume ești, apar visele și ușor-ușor îți imaginezi cum va decurge viaț a  ta. Anii trec și îți dai seama că unele lucruri se pot îndeplini, iar altele cu mult, mult efort.  Învățăm să luptăm p entru  dorinț ele  noastre  și avem un imbold de  a  găsi soluții.  Renunțăm să s tăm mici ș i  îndrăznim să facem un pas lateral. Alteori,  părea  mult mai simplu. Ca în  a dolescență . Nu existau atâtea temeri. Și știam să spun articulat, în limba română, ce îmi doresc. În liceu, ne-am mutat  într-un cartier în care copiii de vârsta mea înjurau des și erau agresivi. Eram mic  de statură  și pricăjit și  astfel că  deveneam cu ușurință ținta răutăților celorlalți colegi. Nu neapărat din  clasa  mea. Mă înțelegeam bine cu colegii mei, însă copiii mai mari mă luau în balon. Când cineva se lua de mine știam să c...